viitor

e posibil ca intr-o zi lumea sa ne para atat de mica incat sa nu mai incapem amandoi in ea...

daca ne permitem, de ce nu?

daca ne permitem sa tacem, de ce nu? daca ne permitem sa plecam, de ce nu? daca ne permitem sa mintim, de ce nu? de ce sa nu mintim, cand viata ne-a facut magicieni- magicienii gesturilor, magicienii cuvintelor?

doar ca, atunci cand timpul va cere zambetului iertare, cerandu-l inapoi, el, zambetul, e posibil sa ne intrebe de ce da. de ce da cand am pierdut zile intregi ascunzandu-l in tacere, in minciuna, in dezmat. de ce da, cand am lasat  oamenii dragi fara o mana de ajutor. de ce da, cand usile sperantei le-am inchis in fata noastra si a celorlalti. atunci va trebui sa nascocim un raspuns, sa cerem creierului sa gaseasca o insiruire frumoasa de cuvinte, pentru ca sufletul nu va putea raspunde unor astfel de intrebari...

nu

nimic nu se-arata mai rece ca timpul
si nimeni- mai iubit decat tine,

Curatenie

azi am sters praful 

in raftul in care candva imi pastram

o mare iubire,

si-am gasit praf- si sub praf era praf,

si sub praf era praf. 

m-am oprit. nici tristete
nici zambet n-a mai ramas

in acel colt de suflet inundat de trecut;

nici marirea, nici zborul, nici gandul, nici norul,

ci doar praf- numai praf.

si sa nu crezi...

si sa nu crezi ca iubirea te poate scapa de pacat....

traseaza o dunga intre azi, ca prezent, si ieri- tot trecutul.
aduna si scade, imparte la doi. si, de-ti da fericire, ai puterea
si mergi catre voi.
iar de nu, opreste-te-o clipa, rasufla-usurat si zambeste,
iar maine, la cico, intalneste-o si spune-i, fara umor sau emfaza,
ca totul e gata, ca s-a terminat.