O lume privita dintr-un pat de spital. O boala la panda, copilarie furata si prinsa intr-un oftat de copil. O viata. Si-o prima dorinta, marturie a vietii si drum catre ieri.
-Eu vreau sa ma joc....
Ochii pe jumatate inchisi incercara sa faca mai mult loc luminii, dar pleoapele n-au vrut sa asculte. Cuteza sa ridice un deget, si-n intreaga coloana vertebrala simti mii de ghimpi.
- Eu vreau sa ma joc....
Mainile se facura a fi surde, si se lungira incet langa corp, rapuse de-asa tinerete.
O ultima ruga si lacrima rece a mamei ii deschisera drumul spre lumea de-apoi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu