ma ustura fruntea de-asa asteptare,
ma doare o tampla, de dor de povesti,
iar vantul imi sufla in suflet chemare...
dar tu nu mai vii, caci tu nu mai esti.
sub mine pamantul fereca o lume-
doar gandul mai poate ajunge la ea
si-ntors catre mine, suspina si spune
ca tu si de-acolo ramai mama mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu