Mi-e cald. De la lumina vine caldura, si ochiul tresare vazand o scanteie...
Te cer. Pasii tai urmeaza unul altuia, plictisiti de praful ce ii leaga de pamant. Eziti la fiecare miscare- o greutate pe care nu o pot vedea sta atarnata de tine si te trage-napoi, o piatra de moara.
Te prind. Mainile-ti sunt reci, inclestate si fixe; din ele mai strabate doar golul.
Vrei sa lupti. Dar ma vezi doar pe mine si te dai inapoi. Cauti moartea, ca vie scapare. Dar nu eu, nu prin mine, nu aici.
Nu ma misc. Ma privesti cu mirare, si-un urlet de fiara ti se-opreste pe buze. Vad durere, un suflet ce nu vrea sa plece, o viata ce nu vrea sa stea. Impietrit, cu ochii inchisi, ani lumina de soare, lasi sa curga-un oftat.
Te ating. Si vad cum o lume se naste in tine, cum umba se-neaca si devii iara tu....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu