Am trecut aproape unul de altul, atat de aproape ca nici nu m-ai observat.
Cautandu-mi cuvintele in graba, mi-am intors capul intr-o parte, sa te mai vad o data. Dar m-am lovit atunci de doua maini subtiri si mici, ce se indreptau cu iuteala spre tine. Si, cu o ultima putere, am auzit glasul firav ce te chema: tata!
De-atunci pentru mine nu mai exista poteci....doar drumuri fara trecut- drumuri largi pe care doi indragostiti se pot intalni fara a se cunoaste.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu