A doua camera

Intrase in camera cu capul plecat.
Nu vedea decat trupul firav, pe o margine de pat. Si lumanarile aprinse pe o noptiera aproape, un drum ce parca astepta moartea.
Orice ar fi facut, sa o ierti, sa nu o judeci. E mama ta. Si te iubeste ii spusese doctorul pe holul alb si stramt. De atunci nu il mai vazuse, dar cuvintele lui au trecut de minte si s-au furisat in suflet, de unde le aude in clipele in care cauta raspunsuri.
Intra in odaita, locul de unde o luasera. Langa pat, un ghem mov statea aruncat. O jumatate de pulover isi astepta rabdator ultimul rand. Nu le misca. Privi pe ferestruica in camera mare si-i simti goliciunea. I se facu frica. Se duse la batran, singurul suflet ramas in casa.
- E bine. In cateva zile ii dau drumul si vine acasa.
El ramase de piatra.Tusi, ca sa faca loc cuvintelor.
-Tu esti bine acolo? Cu scoala merge bine?
- Da, sunt foarte bine. Mai am cateva examene si vin in vacanta. Sunt foarte bine. Ii zambi, incercand sa il convinga.
Batranul isi lasa privirea sa se odihneasca in gradina din fata usii. Niciodata nu stiuse ce gadea omul asta. Il lasa, cautandu-si de lucru in gradina.
Dimineata devreme se trezi furioasa. Din cauza ei ar fi putut pierde examenele. Si asta era prima sesiune!
Cobori dealul cu gandul de a suna la spital. Voia sa plece, dar sa plece linistita.
-Sunteti fata? Pot vorbi cu tatal dumneavoastra?
- Nu mai este. Spuneti-mi mie ce s-a intamplat. E nevoie de bani? O externati?.
-Nu aveti nici o ruda mai apropiata cu care as putea sa vorbesc?
-Nu, eu sunt singura ei ruda. Aveti nevoie de bani?
-Puteti veni la spital cu cineva mai mare, va rog? o ruda, un prieten?
- Da, doamna, vin".
Plecase intr-un suflet. Facea socoteli- oare cat trebuie pentru o externare? Si cat o fi spitalizare ape zi? trebuie sa platesc si medicamnetele?
Stranse cu putere buzunarul in care inghesuise banii primiti de la batran. Se uita in ochii femeii-prieten, femeii-adulte.
Asteptasera minute in sir in fata usii inchise.
- Ah, pentru doamna? Veniti! si asistenta ii facu semn doamnei-prieten.
- Stati, eu sunt fata ei, cu mine trebuie sa vorbiti!
Asistenta nici nu privi in urma. Lua mana femeii-prieten si o trase dupa ea.
- Vino! se auzi strigata. Cat trebuie sa platesc? intreba soptit inainte de a intra in camera stramta.
-Stati jos, va rog.
-Nu, multumesc.
-Stati jos, va rog. Sa putem vorbi mai usor.
Mana puternica a femeii- prieten o impinse pe scaun.
-Pot sa o iau acasa? intreba.
Femeia in alb se intoarse cu fata spre fereastra.
-Mama dumneavoastra a murit azi-noapte.
Femeia-prieten isi stergea o lacrima. Ea nu stiu ce sa faca.
In minte ii aparu odaita inghesuita. Si ea, razand pe prag, cu tigara aprinsa in coltul gurii....