La talk

Vru sa ii simta mainile. Se apleca incet, ca si cum ar fi incercat sa culeaga o piata de pe asfalt. Scaunul scartai ascutit sub ea.
-Ce faci?
Fruntea i se lovi de manerul scaunului sau, apoi se ridica incruntata spre el.
-Stii ca nu am astampar! Voiam sa vad daca ai sireturi la pantofi...
-Sa ma legi de scaun?
Sa te leg de mine!
-Da, sa verifica daca diminetile tu te inchei singur la pantofi sau ai slujnica.
-Am slujitoare.
Zambi.
-Nu ma mir...doar una?
-Da, de ce, crezi ca port 54, sa am nevoie de doua?
-Nici cu doua nu ti-ar fi greu.
-Poate mai costisitor.
-Poate mai bine. Stii ce imi ziceai de prajitura...ca oricat de buna ar fi, intr-o zi simti nevoia sa incerci alta.
-Slujnicele nu-s prajituri.
-Ar putea fi: Trrrrrrrrr! soneria "Cine e?" "Ghici!" "Cine e?" "Amandina...am venit sa va inchei sireturile!"
-Mentosana!
Rasera amandoi.
-Nu mi-ai raspuns...tu iti inchei dimineata sosonii?
-Nu m-ai intrebat. Ai facut o supozitie. De ce, cauti de lucru?
-Sunt angajata.
-Revenim la discutia cu prajitura: daca alt job ar fi mai dulce?
Ai devenit iar destept.
Ii privi din nou mana frumoasa, cu unghii rotunde. Se gandi la cat de prostesc fusese gestul de a incerca sa-l atinga aplecandu-se sub masa.
-Nu mi-ai zis, te intereseaza alt job?
Devenise serios.
-Ai un plan pentru mine?
-Profesional vorbind, da.
Rosi.
-Profesional vorbind, ma intereseaza un alt job. Prieteneste vorbind, despre ce e vorba?
Buzele i se miscau repede, ca si cuvintele le-ar fi impins in afara.
-Nu e pentru mine.
-E banos.
-Nu-mi place.
- Dar ce-ti place?
Tu... dar nu vrei....
Mana lui se ridica lenes de pe scaun si cauta grabita dunga buzunarului.
Mana ei cazu neputincioasa pe langa solduri, infranta a suta mia oara....