te-am vazut, cu genunchii infipti in pamant, cautand locul ghemotoacelor colorate. "aici! ba nu, mai bine aici.", mi te imaginez spunand.
te ridici din cand in cand si mai tragi cate o privire, sa vezi daca ai ales locul cel mai bun, apoi te asezi iar cu genunchii pe pamant si sapi, sapi, aranjand gradina pe care o ai semanata in sufletul tau.
te apropii de pietre. le masori. apoi iei una cate una si le asezi cu grija pe pamant, sa nu se zdrobeasca. si iar te intorci la manunchiul de flori, alegi din ce-a mai ramas si le randuiesti printre pietre, sa creeze caldura...
si buturuga....cat de bucuroasa vei fi fost tu pentru restul de pom, ramas uitat prin cine stie ce padure? zambesc gandindu-ma cata bucurie ti-a adus tie o ramasita de lemn, si aia scobita... si da, cred ca ai inceput sa aranjezi gradina gasind loc buturugii si apoi ai trecut la pietre.
pui atata iubire in tot ce faci....atata iubire incat nu ma mir ca pentru tine nu ai mai pastrat nimic, si nu mai poti vedea decat frumosul pe care il faci, nu frumosul ce esti....
vreau sa te opresc o clipa. doar o clipa, sa vezi gradina ce esti...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu