Timp

nu ma opresc...imi pun piedici de tot felul, insa nu pot trece fara sa culeg un strop din indefirenta oamenilor si cu el sa imi infasor sufletul, suparandu-l....
ma imbarbatez ca maine voi fi mai buna. dar "maine" se ascunde in fiecare zi si ma lasa golasa, cu gandul ce pune la zid oameni si faptele lor, apoi pe mine. desi este ultima privire, vazandu-ma simt cel mai tare amarul dintr-un om- nu sunt asa cum as vrea, nu pot trece mereu zambind. descopar in mine cuvinte nespuse, rautaciaose.
asa ca tac. brusc. pana il voi primi, recompensa a lucrurilor nefacute, pe "maine".