Credeai ca am uitat?

Urmarea de cateva zile locsorul stramt, cu vedere la papucii insirati sub calorifer. Oare va putea intra acolo? Se hotara sa probeze.
Se ghemui cu greu sub masa micuta de hol. Incerca sa isi dea seama daca o va descoperi. Isi imagina ca nu era chip: cele doua fotolii, puse la capetele mesei, vor fi scutul perfect. Nu va sti nimeni ca e acolo si...il va prinde! Trebuia sa il vada de data asta, ca sa nu mai astepte inca un an.
Nu vorbi nimanui de planul ei, nici macar surorii mai mari, care o intrebase de ce se tot fataia prin hol. Nici un cuvintel. O alungase doar cu o strambatura- e drept, cea mai urata pe care o putea face.
- Stii cine vine in seara asta? o intrebase pe sora ei, doar ca sa se asigure ca nu a incurcat zilele.
-Nimeni, sunt doar povesti, ii raspunse trista.
O sa ii arat eu ca nu sunt doar povesti! Am sa il prind si am sa trezesc toata casa cu tipatul meu de lupta!
Pleca in dormitor, nerabdatoare. Mai erau cateva ore si trebuia sa inceapa jocul: se va pune in pat, cuminte, si se va preface ca a luat-o somnul. Trebuia doar sa respire mai rar, atata tot. Apoi, cand sora ei va incepe sa dea semne ca a adormit, se va strecura incet pe usa si va merge in ascunzatoare de pe hol. Il va astepta oricat de mult. Chiar si doua zile, chiar si trei zile...
In casa, liniste. Mocheta moale ii ascunea zgomotul pasilor marunti. Se apleca incet si vru sa se ascunda sub masa, dar ...nu mai era loc. O cutie mare, invelita in hartie, statea tantosa sub masa.
Cum nu ducea lipsa de idei, scoase cutia si o puse in mijlocul holului- sigur se va impiedica de ea, va cadea, si atunci il va prinde mai usor. Ba chiar o sa ii cada toate jucariile! si, dupa ce i le va lua si le va ascunde, o va striga pe sora ei, sa-i arate ca e adevarat!
Se cuibari in locul stramt. Astepta. Nici un zgomot. Cred ca pot sa si atipesc un pic...atunci cand va cadea va face zgomot si am sa ma trezesc....
Inchise ochii. Vazu holul casei, dar mult mai mare, plin cu jucarii pana la tavan. Vru sa ia cateva, sa le vada mai bine, dar o mana ii atinse obrazul.
-Te-am prins! Stiam ca existi! Trezitit-va!!!!!!!!
Dadu peste privirea incurcata a mamei.
-Am crezut ca e el...mormai somnoroasa.
-A venit...Mosul a venit si a lasat pentru voi cutia asta mare...
O privi nedumerita pe mama ei, apoi se uita la cutie. Se lasa dusa in patul moale.
-Ti-am zis doar ca exista...vezi ca avem o cutie, e pentru amandoua. Adica pentru mine. Sa nu te bagi, si maine dimineata sa ma trezesti prima!