Ocol

Intoarse capul. In spate ei, umbra ramase nemiscata.
Nu sunt eu! Nu am cum sa fiu eu. Umerii mei sunt mai lati iar picioarele, de cand le stiu, puternice. Cel a carui umbra ma urmareste e slabut... adus de mijloc …ingenuncheat parca.
Si ochii…ce ochi o avea? Ca ai mei, mari? Albastri? Nu cred….trebuie sa aiba ochi iscoditori, maruntei, cu fruntea boltita, gata sa se incrunte la orice rascruce de drumuri.
Isi atunse fruntea micuta cat o palma , neteda, calda. Se linisti…
Si totusi, de ce o urmarea? Ce bogatii purta cu ea fara sa stie? Sau pe al cui taram ajunsese, fara sa isi fi dat seama?
Un turtur de gheata ii atinse mainile. Deschise ochii. Isi privi picioarele moi, sprijinite neputincios de fierul rece.
Eram eu….
Caruciorul cu rotile se misca incet, a leganare, incercand sa o adoarma iar.