Visul se repeta. Incerca sa il uite, dar fiecare noapte o apropia de el.
Construia. Pe dealul umbros, acolo unde altadata copilarise, ridica o casa. Langa ea, gradina de flori. Se vedea cu spatele plecat deasupra razoarelor, pigulind iarba ucigasa.
Nu intra niciodata in casa. Bucuria de a o avea se reducea la a o privi. Pentru ca inauntru strajuia nedreptul, necuratul, raul. Ii intorcea spatele mahnita si se uita cum tulpinile mici isi dau drumul spre Soare.
Ba nu, soarele lipsea . Plantele cresteau in sus, dar "sus" nu insemna "Soare". Daca ar fi visat Soarele ar fi fost de bine. Dar visul nu-i dadea sentimental asta. Visul prevestea ceva rau.
Cu ochii deschisi, femeia traia nesiguranta fiecarei zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu