Dupa ce mori, trecututl, oricat de negru, se insenineaza. Pentru ea nu am sa-l inseninez, caci s-ar inegura prezentul tau.
Am copilarit impreuna doar sase ani, timp in are am fost in grija ta. Tot ce mi se intampla era responsabilitatea ta. De parinti nu imi aduc aminte, nu ii vad implicate in cresterea mea. Din primii sase ani imi amintesc doar de un drum la bunici, cand strugurii buni erau facuti. Si de tine- ori ca te bateam, ori ca incercam sa ii fac pe ei sa te bata. Si da, de ei, avand invitati si punandu-m sa spun porcarii. Dar de ei alaturi de noi- nu. Nimic. Si nu cred ca mi s-a sters memoria.
Incerci acum sa iei responsabilitatea unor alegeri pe care nu le-ai facut tu. Ai fost bagata mizerabi intr-o situatie ce nu-ti apartinea. “a implinit zece ani, are dreptul sa aleaga cu cine sa stea”. Asta am auzit de milioane de ori de la cei ce ar fi trebuit sa ma invete despre familie, despre parinti. Nu, doar ca tu ai avut posibilitatea sa alegi si eu nu. Cateodata mi se spunea ca tu ai ales binele si eu raul. Ca tie iti este foarte usor si mie mai greu….Chiar si acum, dupa zeci de ani, aud lume ce mai-mai sa imi planga de mila….si nu ii inteleg.
Am copilarit sustinuta de minciuna. De lasitatea lor. De iresponsabilitatea lor. De egoismul lor. Am copilarit fara tine….
Faptul ca isi plangea de mila nu ajuta. Nu sterge golul anilor in care nu te-am vazut, sora fiindu-mi. Nu sterge rasetele ironice ale colegilor de clasa, nici faptul ca ma ocoleau, ca si cum as fi avut ciuma. Nu sterge mila profesorilor. Nu sterge faptul ca eram intrebata” ah, tu a o sora mai mare, nu-I asa?” si eu paspundeam sec “da”, desi in sufletul meu nu te cunosteam deloc- erai o straina. Nu sterge zecile de mutre pe care a trebuit sa le cunosc, fata fiind. Nu sterge nesiguranta traita zilnic. Nu sterge sacii cu haine carati dintr-o parte in alta, de cateva ori pe an. Nu sterge rolurile pe care trebuia sa le joc mereu, ca sa fiu in rand cu ceilalti. Nu sterge nimic. Erau vaicarelile unui om egoist, care o viata intreaga s-a uitat numai si numai la el- nici in stanga, nici in dreapta, nici in sus, nici in jos. Nu a renuntat a nimic si a facut din viata devenita mizera un motiv de a se plange- nimic mai mult.
Cat despre cealalta parte a povestii….un om ce inca se mai minte ca alta solutie nu a existat. Eu insa ma intreb daca e adevarat ca din delegatii se intorcea acasa cu cate o “cunostinta”, femeie, si daca e adevarat ca ea alunecat si s-a lovit la cap sau a fost batuta mar, si daca e adevarat ca sticlele erau golite chiar inainte de a fi avut loc nunta sau au inceput sa se goleasca pemtru ca un loc din pat era permanent gol…..
Ceea ce nu ma intreb, pentru ca stiu, e faptul ca despartirea a avut loc inaintea divortului. Ca noi am fost imaprtite de un om ce nu avea loc in discutia asta. “daca e un copil la un parinte si altul la celalalt, nu mai plateste nimeni nimic”. Pentru o amarata de pensie alimentara au schimbat doua vieti, au despartit doua suflete. Si tot va veni vremea in care voi intreba” daca ea a fost nemernica de ce m-ai lasat pe mine, copil de sase ani, sa-I raman aproape?” . Raspunsul “tu ai vrut, ca eu am incercat “ nu e acceptat din start….
Doi oameni care nu au fost niciodata parinti. Nu s-au vazut decat pe ei. S-au mintit, au dat vina unul pe altul, s-a vaitat unul de ce i-a facut celalalt. La atat s-a redus viata lor. Pe noi nu ne-au vazut niciodata.
Iar daca tu vei indrazni sa iei asupra ta mizeriile pe care le-au facut ei, am sa vin intr-un suflet si am sa iti povestesc de mii de ori tot ce s-a intamplat. Am sa iti aduc aminte de toate drumurile pe care ni le-au inchis, de toate noptile pe care le-am plans, tu intr-o parte si eu in alta si de toate zilele in care ei s-au distrat, fiecare cum a stiut mai bine.
Sa nu care cumva sa te uiti in urma si sa le plangi de mila. Nimanui. Tu ai drumul tau. Nu ai facut decat sa traiesti urmarea greselilor facute de ei. Trebuie sa te uiti la tine, macar o data in viata, si sa te gandesti cum vrei sa traiesti. Si sa faci pasi care sa te puna in lumina, nu sa te ascunda in trecut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu