Pana atunci, doar de Paste si de Craciun se luau prosoapele de pe pereti si se spalau ori se schimbau paiele din paturi. In vara aia, pentru ei, tu ai fost o alta sarbatoare....
Mamaia era emotionata. Spunea "Ai auzit? O sa vina S., fata cea mare, la noi" cu atata bucurie, incat mi se facea sufletul mic. Tataia, din coltul patului, nu mai povestea intamplari din razboi, ci lucruri din copilaria ta...
Invatasem pe de rost: ca iti incalzea laptele la piept, nu il punea pe soba, ca sa fie la cea mai buna temperatura....ca ai facut intr-o noapte febra si au tras o sperietura de moarte, dar ti-ai revenit....ca ai facut pojar si te-au tinut in casa, dar cu frica sa nu iti rupi vreo buba si sa ramai cu semne, "ca deh, nu era copilul nostru"....ca erai, pentru ei, "bulgare de zapada"...
Nici eu nu am stat degeaba. Am pus cenusa in sticla de la lampa si am inceput sa o mozolesc. "Incet, mamaie, sa nu se sparga". Nu s-a spart, pentru ca am fost mai atenta ca niciodata- era primirea ta.
Ai ajuns. Te-am cercetat si am gasit "bulgarele" lor . Eu, mica si negricioasa, agitata, cu jocuri baietesti in cap. Tu, inaltuta si cu pielea alba, ca de lapte, neatinsa de soare sau de maracini. Mi s-a facut rusine de mine. Mi-am privit picioarele pline de zgarieturi si m-am rugat sa scap de dungile rosiatice, ca sa fiu ca tine...
Ti-ai asezat geanta cu lucruri langa soba. Acolo a ramas tot timpul, desi eu imi imaginasem, inainte sa vii, ca o sa iti pui lucrurile in sifonier . Asa credeam noi toti, ca tu, "la oras", ai sifonier si l-am aranjat si eu pe cel facut de tataie, din odaita. Nu te-ai atins de el. Iti scoteai lucrurile pe pat si apoi te intorceai cu spatele la mine, ca sa te schimbi. Plecam, sa nu te incomodez, dar ramanea curiozitatea de a te vedea.
Ai vrut sa dormi in fanar. Dintr-o bataie din palme, toate din pat au fost ridicate pe scara si puse sus. Acolo, mai mult decat oriunde, te simteam ca mine- linistita.
M-as fi jucat cu tine unul din jocurile mele baietoase- sa vinzi iarba la stalp, sa arunci cu piatra cat ai sus, sa scrii pe copaci cu cutitul. dar nu aveam voie....
Despre vacanta ta in deal, cred ca singura, imi mai amintesc de povestea mortii colegului tau de liceu... Credeam ca asta e cauza privirii tale triste si m-am intristat si eu, doar ca sa fiu ca tine....
sâmbătă, 3 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu