Poza

La sfarsitul clasei a patra ne-au scos in fata scolii sa facem fotografii. Ba cu invatatoarea, ba noi singuri, ba doar cativa prieteni.
Era soare si ne feream fetele de lumina puternica. Ne bucuram nu atat de ce se petrecea, cat de faptul ca nu eram in clasa, la ore.
Stiu ca m-am asezat in randul din spate, in spatele Panaitestilor, langa Sergiu. Nu imi placea sa ma vad in poze- nici nu cred ca facusem mai mult de cateva poze pana atunci. Ma simteam urata. As fi vrut sa fi fost bolnava, sa fi lipsit...
Mi-am facut o poza si cu tovarasa Toma, invatatoare noastra. Pentru ca toti faceau asa. Imi amintesc ca era o femeie robusta si ca m-am simtit storcita de mainile ei mari. Parca niciodata nu o vazusem atat de inalta, atat de... statuie.
Apoi ne-am luat ghiodanele si am plecat spre casa. Sincer, acum nu imi aduc aminte unde era casa mea, in ce zona a orasului. Dar stiu ca a doua zi viata a revenit la normal si ne-am asezat cuminti in banci, dis-de-dimineata. Zambetul larg al tovarasei Toma disparuse. Ramasese ea, cea pe care o stiam, o vocea putin ragusita.
Si uitasem de ziua cu pozele. Dar a intrat pe usa val-vartej un coleg si a tipat:
-Au venit pozele, l-am vazut pe pozar!
Toti am inceput sa ne foim in clasa si, chiar dupa ce clopotelul de intrare a sunat, am ramas in picioare, asteptand-o pe tovarasa.
A intrat, mare cat usa. Zambea. A pus cateva plicuri pe catedra si a inceput sa ne ia pe rand: Monica, vino la mine (Monica era sefa clasei).
Unul dupa altul s-au dus in fata catedrei si si-au ales pozele.
A venit randul meu. Aveam emotii. Ma rugam sa nu fi iesit stamba in vreo poza, sa se enerveze iar Ovidiu. Imi doream sa fiu frumoasa....
-Elena Loteanu.....
Si vocea tovarasei a rasunat metalic in urechile mele.
M-am ridicat sa ma apropii de catedra.
-Stai acolo, de ce vii? Bunica-ta vinde lapte sa te aduca la scoala si tu vrei poze? N-ai tu bani de poze....
Am vrut sa ii spun ca mamaia nu vinde nici un lapte, nimanui....dar nici un cuvant nu a atins buzele. Nici o lacrima, pleoapele.
Ii simteam pe toti uitandu-se la mine. Cu capul in jos, am fixat un punct din banca scrijelita de cateva generatii si am tacut. Pe Ovidiu mi-l inchipuiam privindu-ma triumfator...

In pauza s-au strans grupuri-grupuri sa se uite la poze. Eu am fugit la baie- o sete imaginara mai cumplita ca moartea imi aredea sufletul.

x

-Mamaie, tu vinzi lapte ca sa ma cresti?
- Nu mamaie, de ce?
-Asa a zis tovarasa Toma...
Am vazut ca s-a schimbat la fata. A plecat mormaind, si nu am inteles decat" a uitat cand pleca de aici cu traistele pline....acuma, de cand s-a despartit ma-ta de tac-tu, vand lapte..."

x

Mergeam uneori in odaita. Ma uitam cu tristete la pozele aflate sub geam, ca sa nu se murdareasaca- trei, atat cat imi permisesem....