Copilul isi despleti parul, si timpul tinut prizonier zbura catre noi anotimpuri. Ascultandu-l, ai fi zis ca o alta era se va naste…..
Ma intreb uneori unde esti…si farama de trecut ce mi-a ramas in podul palmei ma doare, negasindu-te…
Ma aliniez iar tacerii...Ca stare de spirit desenez iar cuvinte, ma-mpiedic de case, ispitesc corcodusii.....
si-astept sa te nasti, sa vii fara-a pleca, sa fii far-a cere...
Ma cuprinde sufletul, cosul in care-mi port muntii…
M-am cautat, raspunsul din tine.
Fara sa ma regasesc am pus pleoapa pe pleoapa, continuand sa astept…
E atata tacere in jur, incat timpul se naste-ntr-o vorba…
Taci…te alaturi celor ce se prind de noi precum agrafele in par, oamenilor ale caror coarde vocale par c-au suportat operatii grele, sufletelor ale caror cuvinte le-am scufundat in taceri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu