Paste

Tu:

Din motul dealului il asteptai, cu o luna inainte, adunand ouale gainilor si punandu-le la rece, la pastrare. 100 de oua- cu atat trebuia sa umpli sertarasele sifonierului din odaita. Nici mai mult, nici mai putin. Din cand in cand le numarai, ca pe banuti, sa vezi cate mai trebuie. Le aranjai frumos, unul langa altul-comoara ta de Paste.

“100 de oua am vopsit si anul asta”, spuneai cu mandrie vecinilor. “Tari ca piatra, nu alta”.

Dupa ce le vopseai puneai deoparte ouale “de impartit” si nu ne lasai sa mancam inainte de a fi dat pentru cei morti. Apoi…

Eu:

Nu stiam sa incerc, dar inainte de a alege un ou il loveam incetisor de dintii din fata. Iti dadeam si tie unul, ca tu nu te pricepeai sa incerci. Si unul mamei. Luam oua de pe farfurie unul dupa altul, pana cand reuseam sa castig. Si bine…recunosc: la mine ajungeau si ouale invingatoare, ca sa plec cu ele pe drum, unde ciocneam cu vecinii.

Azi:

Se-apropie Pasele…fara suta de oua. Doar rosul uleios inecat in albul varului de pe pereti…